Muzeul Universităţii

Muzeul de istorie a medicinei este o instituţie educaţională şi ştiinţifică, creată cu scopul de a studia procesul fondării şi dezvoltării Universităţii ce stă la baza educaţiei etico-deontologice a tinerei generaţii. Dat fiind faptul că valorificarea experienței trecutului generează un viitor prosper, iar importanța trecutului rezidă în moștenirea pe care o lasă prezentului, putem afirma cu certitudine că muzeul universitar este instituţia în care sunt colectate, depozitate și păstrate cele mai alese vestigii istorice materiale, în scopuri atât culturale și educative, cât şi de promovare a unor noi idei, viziuni şi realizări.

Orice universitate are misiunea de a-și cunoaşte propria istorie. În acest sens, reamintim că muzeul a fost conceput în ideea respectului față de trecut şi față de valorie transmise noilor generaţii, iar exponatele – fotografiile, tratatele, lucrările ştiinţifice, revistele de specialitate, diplomele, certificatele – au fost acumulate de-a lungul timpului.

De la fondare în anul 1975 și până în prezent, Muzeul de istorie a medicinei a traversat câteva etape de dezvoltare.

Instituția a fost creată la iniţiativa şi sub conducerea ilustrului medic, savant şi Om de stat - Nicolae Testemiţanu, rector al Institutului de Stat de Medicină din Chişinău în perioada anilor 1959-1963, organizator al ocrotirii sănătăţii din Republica Moldova, care a pus bazele învăţământului medical din țară. Nicolae Testemiţanu a promovat ideea că Republica Moldova trebuie să-şi formeze specialiştii săi în ramura medicinei.

Inițial, muzeul avea în posesie doar fotografii importante din istoria medicinei. Primele expoziţii au fost consacrate medicilor de la Institutul de Stat de Medicină, participanţi la cel de-al Doilea Război Mondial (1941-1945), aceste imagini fiind subiectul unor expoziţii organizate ulterior în muzeele Chişinăului. În anul 1975, un grup de la Catedra de medicină socială, sub conducerea profesorului Nicolae Testemiţanu, s-a învrednicit de Premiul de Stat în domeniul Ştiinţei şi Tehnicii - acțiune promovată pe larg și de Muzeul universitar.

Prima încăpere oferită muzeului (actuala sală de şedinţe, blocul C) era nepotrivită pentru o asemenea instituție. Toate exponatele erau amplasate haotic, lipseau încăperile auxiliare pentru depozitarea obiectelor, iar expoziţiile tematice se desfăşurau în spaţii prea mici. Pentru a soluţiona problema spaţiilor muzeistice, în 1985, membrii Senatului şi rectorul Institutului de Stat de Medicină din Chişinău Vasile Anestiadi au solicitat Guvernului transmiterea Casei-muzeu „S. Lazo” în gestiunea ISMC.

În perioada anilor 1978-1986, activitatea muzeistică a fost consacrată activităţii ştiinţifice şi didactice. În acest interval, muzeul a avut numeroşi vizitatori şi s-a bucurat de o mare popularitate atât în rândul studenţilor, cât şi printre specialiştii în medicină. De asemenea, se intensifică activitatea didactică, fiind implementate noi forme şi metode de predare şi evaluare a cunoştinţelor. Au fost reeditate materialele didactice şi metodice la toate disciplinele, îmbunătățindu-se, semnificativ, procesul de instruire.

În primăvara anului 1987, conform deciziei rectorului Leonid Cobâleanschi, muzeul din incinta blocului administrativ C a fost transferat în casa unde a locuit Serghei Lazo, participant la razboiul civil rus din Extremul Orient. La acea etapă, echipa muzeului a elaborat un plan expoziţional. În curând, vizitatorii muzeului s-au familiarizat cu noua expoziţie, amplasată în şapte săli cu diverse tematici: învăţământul medical superior, ştiinţa medicală, personalităţi marcante, fondatori de catedre şi şcoli ştiinţifico-medicale, realizări în domeniu etc. A început completarea fondurilor cu materiale şi exponate, numărul acestora depăşind cifra de 3 000 de unităţi. Rata frecvenţei a ajuns la 5 000 de vizite anual. Totodată, a sporit  numărul de angajați ai muzeului. Muzeul de istorie a medicinei a fost vizitat de foştii preşedinţi de ţară Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, precum și de numeroase delegaţii din România, Germania, Franţa, Bulgaria, Rusia ș.a.

În anul 2002, a fost adoptată Legea organică privind muzeele, în care sunt stipulate mai multe compartimente: structura, organizarea şi funcţionarea muzeelor, patrimoniul muzeistic, baza tehnico-materială etc. Datorită acestei Legi, au fost întreprinse acţiuni corespunzătoare pentru a sistematiza patrimoniul muzeistic. De asemenea, au fost făcute primele tentative de reamplasare a muzeului într-un alt sediu.

În perioada anilor 2005-2011, activitatea muzeistică a fost orientată spre colectarea și selectarea materialelor pentru reînoirea standurilor muzeului ce se refereau la academicieni şi membri-corespondenţi ai Academiei de Ştiinte a Moldovei. A fost editat manualul „Ghid al Muzeului”, în care sunt reflectate toate etapele de dezvoltare a muzeului universitar.

Având în vedere importanţa funcţionării, în continuare, a Muzeului de istorie a medicinei, ex-rectorul, academicianul Ion Ababii a întreprins acţiuni pentru construcţia noului sediu. Acesta este amplasat în preajma Complexului rezidențial „Nicolae Testemiţanu” din cartierul Mălina Mică. De asemenea, este promovată ideea creării Muzeului Național de Istorie a Medicinei din Republica Moldova.

În prezent, o prioritate reprezintă acumularea materialelor istorice din instituţiile medicale din ţară, și nu doar, fapt ce ar contribui la îmbogățirea colecției muzeului. Totodată, se desfăşoară activităţi privind crearea bazei de date a fotografiilor muzeului în format electronic.

Fiecare persoană este ca o nouă întrebare adresată spiritului Universului, iar răspunsul constă în descoperirea de sine, găsirea scopului în viață, cunoașterea unor lucruri noi și exercitarea unei influențe pozitive asupra lumii, cunoștințele obținute în acest periplu al vieții fiind lăsate generațiilor vittoare ca un testament de perpetuare a memoriei societății.

Muzeul de istorie a medicinei are şanse sigure de a-și atinge scopul dorit: formarea unui arsenal puternic cu ajutorul căruia un popor își poate demonstra moştenirea ancestrală în domeniul medicinei.